Arhiva mesaje pentru categoria ‘Promo’

Autoportret - Leonardo da Vinci

SANGUINA (lat. sanguis - sange)

- oxid natural de fier - varietate teroasa, de un rosu temperat, care se foloseste din antichitate pana in zilele noastre. Cea mai cautata sanguina antica si medievala a fost oxidul de fier numit sinopia. In epoca moderna termenul denumeste in mod curent batoanele de sanguina utilizate pentru desen.

- tehnica a desenului constand din folosirea batoanelor de sanguina a caror culoare roscata, de nuante diferite, precum si moliciunea, supletea si posibilitatea de corectura le fac deosebit de indicate pentru schite si studii.

Desene in sanguina se intalnesc incepand din secolul XV, in Italia (la Michelangelo, Leonardo da Vinci, Rafael), in Tarile de Jos (la Rubens), in Franta (la portretistul F. Clouet).

In secolul al XVIII, sanguina dobandeste o mare raspandire la pictorii rococo-ului (Watteau si Boucher), in special in schitele de nuduri, datorita calitatii sanguinei de a reda cu delicatete culorile carnatiei.

In Romania, Pallady a folosit, uneori, sanguina.

(fr. sanguine; it. sanguigna; germ. Rotel; engl. red chalk, sanguine)

CREION (fr. crayon)

- instrument specific pentru executarea desenelor, a schitelor pregatitoare pentru pictura, sculptura, tapiserie, etc. (v. carton). Pana in secolul 16, creionul era confectionat din argint sau din plumb (v. condei). De atunci grafitul, substanta minerala moale, de culoare cenusie, a devenit un material de baza al confectionarii creionului.

La sfarsitul secolului 18, N. J. Conte (Franta) si J. Hardmuth (Austria) au reusit, prin amestecuri de grafit si argila, sa obtina diferite sortimente de creion (care le poarta numele) cu grade de moliciune diferite (v. conte). Duritatea creionului difera de la H=hard (sau forte) pana la B=black si se numeroteaza de la 1 la 7 (7B=cel mai moale).

In functie de gradul de tarie sau moliciune a creionului se obtin desene lineare foarte precis conturate (Holbein, Ingres, desenele de sculptori) sau desene cu subtile treceri de la umbra la lumina si forme mobile (Degas, Dufy).

In Romania, desenul in creion s-a bucurat de o mare pretuire; au ramas de la Nicolae Grigorescu mii de desene, dar si de la Luchian, Ressu, Pallady, Iser, Steriadi, Tonitza, St. Dimitrescu, s.a.

Creioanele pot fi si colorate; desenele de acest fel dobandesc, prin adaos de culoare, alte caractere estetice, apropiindu-se de acuarela si, uneori, de pictura.

(it. matita; germ. Bleistift, Graphitstift; engl. lead pencil)

- creion gras, creion special, utilizat in desenul litografic pe piatra, in componenta caruia intra coloranti negri (funingine), ceara si sapun.

(fr. crayon gras; germ. Fettstift)

DESEN (fr. dessin - contur)

- reprezentare liniara in alb-negru, fara umbre sau pete valorice, realizata exclusiv cu mana libera, ca lucrare pregatitoare (schita, proiect, matrita) sau de sine statatoare, in creion, penita, pensula, etc.

- unul din cele trei mijloace generale de exteriorizare a celei mai intinse functii instrumental-simbolice a creierului.

- denumire anacronica a unui obiect de studiu scolar, care, in fond, este destinat sa se ocupe de limbajul complet al artelor plastice, nu numai de cel al liniei.

• Desenul este o arta liniara: definirea conventionala urmareste conturul in dou valori, negrul trasaturii pe fond alb al hartiei fara umbre si fara pata de ton care sa indice culoarea (…). Un desen executat in relief, cu retusuri de umbre si valori, este o imitatie monocroma a picturii. Desenul nu este un bastard al picturii, el se dezvolta singur in absolutul lui si este complet fara sa imprumute nimic de la pictura. (Ressu, p. 65-66).
• Arta desenului este arta omisiunii. (Liebermann, in Brionn, p. 147).