PENITA

- instrument pentru desen, metalic, terminat cu un varf ascutit, care permite scurgerea cursiva a cernelii si producerea de linii variate ca grosime si expresivitate.

- utilizata pentru scris si desen.

Stramosii ei sunt penita de bronz, argint, aur. Penita moderna apare abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In secolul al XIX-lea s-au fabricat uneori penite cu forme excentrice, care aminteau silueta unei maini sau a unui craniu, a unei lanci, aceste modele fiind mai importante pentru vechii caligrafi.

Desi penita lasa urme mai ferme, mai putin “calde” decat alte stravechi pene, este folosita curent de majoritatea artistilor moderni si contemporani.

DESEN (fr. dessin - contur)

- reprezentare liniara in alb-negru, fara umbre sau pete valorice, realizata exclusiv cu mana libera, ca lucrare pregatitoare (schita, proiect, matrita) sau de sine statatoare, in creion, penita, pensula, etc.

- unul din cele trei mijloace generale de exteriorizare a celei mai intinse functii instrumental-simbolice a creierului.

- denumire anacronica a unui obiect de studiu scolar, care, in fond, este destinat sa se ocupe de limbajul complet al artelor plastice, nu numai de cel al liniei.

• Desenul este o arta liniara: definirea conventionala urmareste conturul in dou valori, negrul trasaturii pe fond alb al hartiei fara umbre si fara pata de ton care sa indice culoarea (…). Un desen executat in relief, cu retusuri de umbre si valori, este o imitatie monocroma a picturii. Desenul nu este un bastard al picturii, el se dezvolta singur in absolutul lui si este complet fara sa imprumute nimic de la pictura. (Ressu, p. 65-66).
• Arta desenului este arta omisiunii. (Liebermann, in Brionn, p. 147).